Sub ape care cară soare, sub ape care cară lună, Pe oglinda apelor amare, în gânduri, buciumul din munții mei, răsună... Cărările întortocheate pe care le-am săpat cu ochii agățați de nori, pustii sunt... Oare, mierit-am limba asta care moare, rod necules, lăsat să se usuce-n soare, mierit-am borangic cu fir de dor doar ca s-o port iie pe buze-n depărtare ca pe un odor?
Mă văd... hora îmi saltă pasul, Pământu-și cântă doina când pășesc... Ca râuri, turme de mioare curg în vale Și straiul meu de sărbătoare, Când te sărut ținându-te de cingătoare Răde în soare fiindcă... te iubesc! Mă văd... plutind prin codrii ca un gând, Nălucă-n visu-mi salt la întorsuri de ape, Mi-s călușarul straielor pe dos purtate, Pământ amestecat cu ape-nvolburate, Moroi cu două inimi de iubire coapte Strigoi în noapte și în zi, fecior, Luceafăr negru mi-s în cântece de dor, Haiduc mi-s călărindu-mi murgul prin zăvoaie, Și-s paparuda ce pe-ogoare-aduce ploaie, Sunt firul iiei de o coși cu mine-n gând, Răzeșul care lucră la pământ, Mi-s scâncet de prunc la sânul mamei sale, Mi-s vinul roșu care curge în pocale, Mi-s mierea asta de-o mieresc cu-atâta dor, Cuvânt după cuvănt, în munții mei din gând, Nemuritor...
Sub ape care cară soare, sub ape care cară lună, Pe-oglinda apelor amare, în gânduri, buciumul din munții mei, răsună...
12 Mai 2020 SR
Comments