Books

Luceferi Negri ( 2016)

Ed.Digitală

Mi-e dor de tine și acum când te ascult.

Te îmbrățișez din ochi și te sărut în gând-

Atât de-aproape însă ce departe sunt.

Ce simt acum nu încape-n vreun cuvânt...

Ar trebui să inventez o nouă limbă

Doar ca să-ți spun cât te iubesc-

S-o-mbogățesc în fiecare clipă ce o schimbă

Fiindcă în fața ta, cuvintele-i pălesc...

Aș vrea să-ți scriu ce n-am mai scris,

Să-ți scriu un univers, să-ți scriu un vis,

Aș vrea să-ți scriu savoarea-unui sărut

Ca să mi-o recitești de fiecare dată când o uit...

Mi-e dor de tine și acum când te privesc,

Te văd și te visez și te iubesc,

Te simt, te știu, te vreau, te dezgolesc

Cuvinte nu-s de ajuns... cuvinte, încă mai lipsesc...

Ed.Digitală

Iubito, de atâtea ierni ascult şoapte de vânt...

Acum, de aici de unde sunt,

poate voi respira din vânt vreun cuvânt de-al tău...

Plânset de bucium plin de dor e dorul meu de dor de tine plin-

Atât cât nu mă rup şi tot mă înclin, pelin de depărtare îndulcesc,

cu vis ţesut din visul tău, cu visul viselor din visul meu

şi croşetez cuvinte să fac plasă să prind sărut pe buze de la tine,

în visurile unor nopți de iarnă de dor de tine pline ...

Ed. Maiko

Luceşti în cale-mi strălucind,

a dimineții-mi stea din răsărit-

luceafăr, soarele-mi să prevesteşti

doar ca să ştiu s-apun în Sud că-s ostenit...

Pe orizont, îmi dai fiorul vieții

şi-mi dai sărutul nemuririi,

dorul de munți, munții de dor

focul... iluzia iubirii-

Apus, te caut să te iau acasă,

te vreau doar ca să-mi fii regina firii;

te desenez în întuneric, orb, din călimara nemuririi...

Nu te ascunde în lumina zilei...

Nu vreau să mă trezești la viață...

Nu mă chema, nu îmi da aripi

Eu, doar apun de dimineață...