M-am încolăcit... ce șarpe mi-s...
Un artizan al visului în vis...
Încovoiat de al speranței dor,
Încolăcit, visez că zbor...
De câte piei de-am despuiat,
Nu am uitat să zbor... doar am visat;
am înnodat vibrații din cuvânt,
Mi-am amintit că fost-am și voi fi și... sunt!
M-am încolăcit... ce șarpe mi-s...
Cu ochi de vultur văd... ochii-mi din vis.
Încovoiat de al speranței dor,
Am tot murit dar sunt nemuritor...
De câte piei de-am despuiat,
Mi-s visul ce-a rămas din toate visele...
Din toate visele pe care le-am visat...
Vulcan, încă mai ard cenușă ca să fiu,
Doar ca să-nvăț să fiu cenușă și să știu.
Al Sudului ales, mă voi întoarce-n Sud
Ca să rămân ce-am fost, ce-oi fi, ce sunt...
M-am încolăcit... ce șarpe mi-s...
Mi-s ultimul care mai am ceva de zis...