Nu am nimic și totuși azi sunt fericit- M-am regăsit uitat fiind de mine într-un colț uitat; Baricadat eram de stratageme, de dogme inexplicabile- Îmi repugnă ideea de a ști că am clacat pe tărâmul învingătorilor de ocazie... Invazie de procese de conștiință rămase nerezolvate mă apasă acum când simt că nu am nimic și totuși le am pe toate- Cu privirea în trecutul relativ îmi ghidez pașii prezentului palpabil și construiesc matematic viitorul lipsit de substanță divină, Acel viitor probabil ce logic urmează cursul logicii umane- M-am săturat de experiențele profane și simt că le cunosc de mult. Îmi pare că tot ce văd, ce simt și ce ascult, cunosc- Oare ce rost mai are sa repet aceasta opera absurdă când știu că în acest decor baroc lumina este percepută ca o umbră?
Nu am nimic și totuși azi sunt fericit- Singuratatea îmi conferă luxul de a mă debarasa de maștile cotidiene- Mă aflu pe tărâmul neexplorat al vulnerabilității față de mine însumi- smerit, înclin scutul logicii umane în prezenta luminii spiritului- Sunt consternat în fața concluziei pe care mi-o conferă simplitatea puritații: sunt rob al vanitații, al egoismului, al răutații... Sunt om! Îmi rezerv dreptul de a purta în continuare măsti în fața mea, în fața altor măști, Mă amăgesc de faptul că sunt fericit, cu toate că sunt conștient că nu sunt nici măcar nimic!
Comentarios