Caută prin tine... acolo pe unde eu mi-am pierdut gândurile,
pe unde le-am sădit ca să crească, ca le găsești... ca să le găsești cândva.
Ia pana asta... să știi, odată, demult... eu știu, tu, tu nu mai știi cât de demult, Căzut-am de pe orizont, din întuneric, ca să fiu orb și pietrele să-nvăț să le ascult... Demult... tare demult... Să știi că aripile-mi amândouă, le-am dat doar ca să fiu aici țărână și ca să ard Vulcan în Sud, al umbrelor ales și strai din strai să-mi țes alt strai ca strai să am și tu ca să mă ai, far de-ntuneric în furtună... Pierdut-am aripile și am uitat să zbor și timpul ăsta m-a închis în sine și-am ars Vulcan al Sudului închis în timp, clepsidră ca să-mi fac și timpul să îl schimb nisip să curg printr-însa iar în timp, nisip să curg prin timpul meu, nisip din mine-n tine... Rămas-am umbrele să-mi croșetez în întuneric haină, vocea-ți de taină să nu ști că ți-o șoptesc în șoapta gândurilor să nu ști cum cresc acela ce te caut ca să te găsesc , a sufletului doamnă... Așa să știi, Lilith, că ard... Ia pana asta... știi... e ultima care mi-a mai rămas. Săgețile pe care le-am tot ars din strai într-un alt strai făcute-au fost din aripile-mi de am dat aici ca să mă ai... Fă o săgeată ca să mă țintești... Doar ți-am căzut în prag. Sunt obosit și fumeg doar și nici acum nu ai habar pe cine să iubești...
Caută prin tine... nu-i așa că nu știi cine sunt? Sunt doar un vis dintr-un alt vis... Demult... tare demult...
17 Februarie 2020 SR
Ca fiecare dintre poeziile sale și aceasta este absolut minunată...🌈🌺