Απελευθερώθηκε
Λίλιθ (2016 )
Umbra întunericului este lumină-
Maimuța-n umbră, poartă frica focului...
Port doliul Sudului cu straiele pe dos
Şi umbra se întinde şi focul e mocnit-
Blestemul existenței mă macină-nsutit,
Şi plânge chintesența...
Şi-s viu fiindcă-am murit...
Aici, precum o umbră par umbră şi nut,
Şi-mi luminez cărarea sătul de-atât pământ...
Mi-e dor de simplitate şi dor îmi e de vis,
Vector de întuneric închis în paradis-
Toate-s cum sunt dar nu sunt cum au fost
Dacă ar fi să fie, mai are umbra rost;
Neguțător de vise, cobor din infinit
Să fiu lumina umbrei din care am venit...
Oglinda de-am pisat-o se scurge în clepsidră
Să nască timp si spațiu, să fie iar oglindă-
Iar din oglinzi, din umbre, din vis de Prometeu,
Îmi cumpăr întuneric să ştiu că e al meu-
Vulcan din Sud încă mai ard mocnit
Şi ştiu de ce, de când, de unde am venit-
La moartea nemuririi mă voi aprinde stea
Umbră de întuneric în nemurirea mea...
Ήρθε η ενιαία και...
Așa ți-aș spune de-ar fi să-ți spui încă o dată cine mi-s...
Același de-am fost și de oi fi ți-oi spune...
Mi-s doar un vis dintr-un alt vis,
dintr-un alt vis...
Tu, nu mă pierde... gându-ți fie-n umbră ,
ca umbra gândului să-ți fie gând...
Și-oi coborî în visurile-ți toate,
Umbra luminii, lumina umbrei ce îți sunt...
Tu, cântă-ți visul, cheamă-mă aproape...
Și arde-mi amintirea ce-ți pășește-n vis.
Ne-om întâlni pe la răscruci de ape,
Pe unde visele se poartă vis în vis...
Sunt umbra unui gând... cenușa ce am ars...
Așa ți-aș spune...
Și spune-ți-oi dacă mi-ai arde amintirea-n gând...
Mi-s doar un vis dintr-un alt vis...
Așa ți-aș spune...
Cenușa a ce am ars... atâta sunt.
3 Ιανουαρίου 2018